O suprafaţă este numită hiperhidrofobă atunci când picăturile de apă nu o pot umezi. Acest lucru înseamnă că picătura de apă vine în contact cu suprafaţa, rămâne în formă sferică (nu se întinde) şi pur şi simplu se rostogoleşte transportând praful, murdăria sau impurităţile întâlnite lăsând suprafaţa curată.
Suprafeţele hiperhidrofobe sunt alcătuite din materiale hidrofobe (precum ceara, uleiul sau polimerii cu fluor, cum ar fi Teflonul) cu suprafeţe „aspre” formate din protuberenţe în grosime de aproximativ 100 nm.