De la materie la materiale avansate

Totul este compus din materiale

Era o seară fierbinte de vară. Max şi Lily erau încă la birou. Max se uita pe internet, iar Lily citea un roman. Brusc inspirată, Lily închise cartea. „Uită-te in jur”, îi spuse ea lui Max, rotindu-se în scaunul elegant din piele. „Câte materiale diferite poţi să identifici?” Max ridică din sprâncene şi căscă îndelung. „Vorbesc serios!” adăugă Lily. Max se ridică, făcu o mutră caraghioasă şi începu să numere: „Păi, lemn, metal, lână, piatră…”

„Care dintre ele sunt procesate şi care sunt în stare naturală?” întrebă ea.

„Ei bine, depinde ce înţelegi prin procesare! Pielea pe care stai este procesată. Lemnul biroului e procesat şi el, dar în mai mică măsură decât hârtia. De fapt toate au trecut printr-o transformare de un fel sau altul. Nu suntem în codru!” răspunse Max.

Se aşeză, o privi şi o întrebă la ce se gândeşte de i se pare totul atât de interesant.

„Am citit ceva… Mă întrebam cum ar fi viaţa fără materiale,” zise ea pe un ton meditativ.

Materialele avansate sunt prezente în toate, zi de zi

„Ai face bine să te întrebi cum ar fi viaţa fără materiale avansate”, răspunse el scoţându-şi din buzunar noul telefon mobil, căruia îi extrase bateria, şi arătându-i cartela de memorie. „Vezi? Capacitate de stocare – un terabit , într-un chip mai mic decât un bob de mazăre. Poate stoca mai mult de 1000 de ore de video cu rezoluţie mare. Şi, uită-te, culege energie de la soare, lună sau din mişcare, şi durează săptămâni întregi. Nici nu mai ţin minte de când nu l-am mai încărcat” spuse el scoţând bateria şi fluturându-i-o prin faţa ochilor.

 Lily dădu din cap şi zise că materialele avansate se pot găsi uneori şi în corpul uman: de la lentile de contact la stenturi şi membre artificiale. Entuziasmată, adăugă şi faptul că propria ei loţiune de plajă conţine nanoparticule. Particule minuscule, de 10.000 de ori mai mici decât un fir de păr o protejau mai bine împotriva razelor ultraviolete decât protectorii solari obişnuiţi. Pe de altă parte, Max era mai interesat de materialele avansate care făceau calculatoarele, maşinile, telefoanele mobile şi panourile solare să fie mai eficiente. Şi pe Lily o interesau panourile solare, ca sursă de energie regenerabilă. Era atrasă de tehnologia verde. Cei doi au tot vorbit, întrecându-se în exemple de materiale avansate din lumea înconjurătoare.

„Ştii ce ar fi drăguţ? Spuse Max. „Să facem o hartă a tuturor materialelor avansate care ne-au reconfigurat existenţa, făcând-o mai rapidă, mai puternică, mai ieftină şi mai eficientă.”

„Şi mai sănătoasă, mai sustenabilă” adăugă Lily.

„Am putea merge într-o călătorie prin Europa, să vedem tehnologiile bazate pe materiale avansate care au produs o revoluţie,” spuse el, redeschizând laptopul şi scriind frenetic, în căutare de posibile destinaţii.

 

„Dar, stai puţin, cum defineşti un material avansat?” întrebă Lily.

 

Care materiale se pot numi „avansate”?

 

„Ştii tu, super-materialele; materialele cu o performanţă extrem de bună în ceea ce priveşte o proprietate anume”, răspunse Max.

„Cum ar fi?” insistă Lily.

„Materialele ultra dure… sau materialele superconductoare care conduc electricitatea cu rezistenţă zero. Sau cele cărora nu le place apa şi o alungă, cele superhidrofobice. Sau nanomaterialele despre care vorbeai; cele care se află în loţiunea ta de plajă: nanoparticulele, ca şi nanoplăcuţele, nanotuburile, nanofirele,” spuse el. 

„Dar cum rămâne cu cele care imită natura? Oamenii au imitat mereu natura pentru a-şi crea tehnologiile. De la studiul păsărilor pentru a da posibilitate omului să zboare, până la colorarea structurală care ne-a permis să protejăm mediul de vopseluri şi decoloranţi dăunători,” continuă Lily.

„Sigur, bio imitaţia e în vogă,” zise Max şi îşi văzu apoi de scris.

„Ca şi materialele exotice, cum ar fi aliajele cu memoria formei; ştii tu, materialele care pot ţine minte o anumită formă, pe care o dezvăluie la nevoie,” adăugă repede Lily.

„Şi acelea. Mie îmi plac acelea,” mormăi Max, apoi spuse entuziasmat: „Aşa facem! Europa, sosim!”

Lily se holba la Max pe când acesta le căuta pe net. „Da’ te mişti repede, nu glumă!” zise.